Follow the Bible!

Biblia Vulgata sau Vulgata este o versiune a Bibliei (Vechiul Testament si Noul Testament), tradusă în limba latină, care include ediţii variate ale textelor sacre. Primele Biblii în latină datează din secolele III-IV după Hristos, dar aceste traduceri erau extrem de imprecise. În secolul al patrulea, Sfântul Ieronim a acceptat sarcina sfântă din partea Papei de a transpune Sfânta Scriptură în limba latină. Dorind să lucreze cu textul ebraic, a călătorit la Bethleem, unde, în caverna în care s-a născut Iisus Hristos, a fondat o mănăstire şi în anul 390 a început traducerea. Comparând versiunile din limbile ebraică şi aramaică ale Vechiului Testament dar şi o traducere în limba greacă, şi redactând o traducere din greacă în latină a Evangheliilor, Sfantul Ieronim a dat creştinătăţii cea de-a doua versiune a Bibliei în limba latină, după Vetus Latina.

Vulgata nu a fost imediat acceptată în toate bisericile latine, dar în cursul secolului al cincilea a devenit o carte universală. S-a transmis prin numeroase variante scrise de mână, copiate de călugări, iar în decursul timpului aceste interpolări au necesitat corecturi permanente. În anul 1456, Johan Gutenberg a tipărit prima ediţie a Vulgatei, iar noua tehnologie a confirmat faptul că opera avea nevoie de o nouă ediţie corectată. Conciliul Tridentinum Sanctae Sedi s-a aplecat asupra acesteia şi a decretat, în 8 aprilie 1546, versiunea Vulgatei ca singura autentică. Ediţia revizuită a fost finalizată sub Papa Clement al VIII-lea şi a apărut la Roma în 1592. Denumită Sixtina-Clementina, aceasta a fost revăzută şi corectată în ediţiile din 1593 şi 1598, devenind „textus receptus” al bisericii catolice. În perioada recentă, papa Pius X a iniţiat o nouă traducere a Vulgatei, iar un edict dat de papa Ioan Paul al II-lea a afirmat că aceasta se conformează ideilor şi filozofiei secolului XX.

În 1760-1761, episcopul unit Petru Pavel Aron realizează la Blaj, cu ajutorul colaboratorilor săi, o nouă traducere a Sfintei Scripturi din latină în limba română, pe baza Vulgatei, rămasă netipărită (Biblioteca Academiei Române, filiala Cluj, ms. rom. 18, 21, 22, 23, 25, 30, 68, reprezentând protograful traducerii, şi ms. rom. 19, 20, 28, 29, reprezentând versiunea definitivă). Textul Vulgatei de la Blaj a fost reeditat în 2005 de un colectiv de cercetători clujeni.